AUGUST 04, 2015

Într-una din taberele din zona de odihnă de la Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, am întîlnit și câțiva copii refugiați. Familiile acestora au ales Moldova pentru a se adăposti de războiul din țara lor de baștină. În timpul verii, copiilor le-au fost oferite câteva zile de odihnă la Tabăra interetnică „Source of Tolerance”, care se află la a cincea ediție. Acesta este organizată de Congresul Euro-Asiatic Evreiesc împreuna cu Centrul Educational „Diversity” în parteneriat cu Centrul Cultural Evreiesc „KEDEM”.

Programul de la tabără este conceput cât mai interesant și dinamic pentru a mulțumi așteptările oricărui copil. Pe lângă faptul că tabăra are o misiune remarcabilă prin faptul că a adunat, la un loc, copii de diferite naționalități și, respectiv, cu culturi deosebite și proprii, ea oferă și o serie de activități distractive și educative. Copiii sunt repartizați în patru detașamente și își încep diminețile la careu, apoi iau dejunul și participă la o oră de comunitate. Începând cu orele 10:00, ei fac cunoștință, în dependență de detașament, cu design-ul contemporan, teatrul în Moldova, Chișinăul vechi, muzică, jocurile haiducilor, dansuri. Apoi iau prânzul, participă la un trainig legat de toleranță, fac sport și merg la bazin. Seara, după cină, are loc festivalul „La șezătoare” și tradiționala discotecă, iar la orele 23:00 tuturor li se spune „Noapte bună!”.

În tabără pot cunoaște alte culturi și noi prieteni

Sultan Mumtaz este originar din Siria și are 13 ani, iar la moment locuiește în Anenii Noi. De trei ani, de când este în Moldova, spune că și-a făcut mulți prieteni și îi pare frumos aici. Limba română a învațat-o în primele trei luni după ce a venit în Moldova, iar ulterior – la școală, unde are rezultate foarte bune. În timpul liber îi place să joace baschet. În tabără se simte nemaipomenit, căci a reușit să-și facă deja prieteni, iar condițiile sunt bune: „mâncarea este gustoasă, camera este frumoasă”. Impresia despre odihnă și-o exprimă astfel: „Mă simt parcă la mare, numai că nu-i marea”. Băiatul este o fire sociabilă și îi place să cunoscă oamenii din alte țări și culturi.

Sultan ține minte și acum prima bombă care a căzut în orașul său, amintire prea grea pentru un copil. „Eu atunci beam ceai și priveam televizorul și când…bam! ies afară și văd fum mult. Am crezut că a căzut un avion, apoi ne-am uitat la televizor și am aflat că era o bombă”, spune el.

Khan Alvina face parte dintr-o familie mixtă, moldo-hindusă. Ea are re 14 ani și este născută în Moldova. Alvina spune că i-a plăcut în tabără chiar din prima zi și îi este foarte interesant, deoarece sunt cântece, dansuri și toți zâmbesc. De asemenea, îi place că este alături de copiii din diferite țări și le poate cunoaște cultura, tabăra oferindu-i această posibilitate, după cum spune fata: „aici putem afla cultura lor, obiceiurile lor, limba lor și putem să ne facem prieteni noi”.

Întâlnirea a două copile, din Irak și din Siria, cu Moldova

Alte două tinere pe care le-am întâlnit în zona de odihnă sunt Barakat Alaa și A Ali Yusser și s-au refugiat de 3 ani în Moldova. Alaa are 12 ani și este din Siria, iar Yusser – din Irak și are 11 ani.

Yusser a observat că în Moldova este mai multă natură, pe când în Dubai, unde locuia înainte de a veni aici, sunt mai multe clădiri și mai multă aglomerație. Alaa spune că-i sunt interesante obiceiurile din Moldova, care sunt diferite de cele din Siria.

Ajunsă în Moldova, Alaa a locuit inițial în Chișinău, iar mai apoi s-a mutat în Mereni, r-nul Anenii Noi. Spune că îi plăcea mai mult în Chișinău, deoarece era mai dinamică viața, pe când la sat este prea multă liniște. Ei îi place matematica, limba română și cea engleză și, în general, să studieze. Alaa învață să cânte la pian și este interesată de muzică. În tabără, îi plac, în special, concursurile și este nedumerită de ce acestea se desfășoară în limba rusă: „Îmi plac concursurile, numai că le-aș dori în limba română. Aici, toate concursurile se petrec în limba rusă și sunt tristă că-i așa”, lucru care este nițel surprinzător să-l auzi din partea unui copil venit din Siria, care, printre altele, vorbește foarte bine limba română. Ea mai adaugă zâmbind: „Mie îmi pare că trăiesc în Rusia, nu în Moldova.”

„Uite m-a mușcat zăpada”

Yusser spune că până a ajunge în Moldova văzuse zăpadă doar în filme și desene animate și nu știa că aceasta este rece sau că se topește. Când a văzut-o în realitate, ea spune că-și imagina că zăpada este „tare ca piatra, doar că albă” și a fost uimită de prima interacțiune cu ea.

Alaa spune că atunci când a atins prima dată zăpada cu mâna a simțit că este rece și a crezut că a mușcat-o. „Am pus mâna pe zăpadă și era foarte rece, mâna a devenit roșie și am venit la mama plângând, „Uite m-a mușcat zăpada””, povestește Alaa. Acum, când este iarnă în Moldova, ea poartă mănuși ca să nu o mai „muște” zăpada.

Yusser a avut o întâlnire interesantă cu mămăliga, despre care nu știa nimic și nu-și imagina ce gust ar putea avea. Prima dată când a văzut mămăligă pe masă, ea a crezut că era o mâncare din cartofi „ciudați”.

Între trecutul din Siria și viitorul din Moldova

În Siria, Alaa povestește că învăța foarte bine și avea multe diplome, își dorea să devină medic, dar din cauza războiului a fost nevoită să lase în urmă ținuturile natale și să o ia de la început în Moldova, într-o limbă necunoscută, printre colegi și profesori noi. S-a descurcat, totuși, destul de bine, având rezultate mari la școală și păstrându-și visul de a deveni medic. Alaa destăinuie: „Îmi place să fac ceva complicat, să arăt că eu pot și știu”.

Au trecut prin încercări prea grele pentru vârsta lor, dar și-au păstrat o privire optimistă asupra viitorului, o sete de cunoaștere a diverselor culturi și dorința de a lega noi prietenii.