Sub acest îndemn începe povestea lui Adrian, un tânăr plin de personalitate și motivație în tot ceea ce face, un bun exemplu pentru generațiile de tineri care vor să-și depășească trecutul.

Adrian a rămas orfan de mic și, pentru că nu a fost un copil dorit în familia lărgită, a crescut la Casa Așchiuță a Asociației AVE Copiii. Deși era o jumătate de om la acea vreme, Adrian știa că pentru a sta bine pe picioare, e nevoie de o meserie, iar aceasta se deprinde prin studii.

La Centrul de Servicii Sociale pentru Copil și Familie „Casa Așchiuță”, Adrian a beneficiat de tot ajutorul necesar, inclusiv de suport didactic, care l-a ambiționat să devină un copil asiduu și responsabil.

S-a maturizat în grabă, fără voia lui, fiind nevoit, alături de alți copii ca și el, să-și poarte singur de grijă, în lipsa unui adult care se să-i vegheze calea în viață.

După eforturi nenumărate din partea personalului calificat de la Casa Așchiuță, de a-l integra pe băiat în familia mătușii materne, lucrurile păreau să se schimbe în bine pentru el, dar nu a fost să fie… La nici o lună de la reintegrare, Adrian era reîntors la Centru, pe motiv că ar fi fost un copil cu probleme de comportament, etichetat de propria mătușa ca fiind un copil conflictogen.

Departe de spusele mătușii, Adrian demonstrase în timp că era unul dintre cei mai buni copii. Sârguincios din fire și săritor la nevoie, era gata oricând să-și ofere ajutorul, oricui ar fi avut nevoie de el.

A urmat o altă perioadă de ”maturizare”, la Casa Așchiuță, departe de cei dragi, până când, pe lângă suportul (material și psihologic) de care a beneficiat la Centru, în urma re-evaluării familiei lărgite, s-a reușit identificarea unei alte persoane, disponibile să-l primească pe Adrian în familie. Este vorba despre nașa de cununie a părinților săi, căreia acum băiatul îi poartă tot respectul pentru tot ceea ce a făcut pentru el.

Dar nu uită nici de Casa Așchiuță. Ori de câte vorbește despre realizările sale, lui Adrian îi apare o scânteie în ochi, amintindu-și de toți cei care, în momente de restriște, i-au fost deopotrivă și dascăli și părinți.

Adrian se considera un tânăr resocializat cu succes, împăcat cu sine și cu destinul său. A absolvit cu succes Colegiului de Telecomunicații din Chișinău, dar, probabil, realizarea cea mai mare este gospodăria pe care și-a încropit-o de unul singur, adunând puțin câte puțin, pentru a menține în cea mai bună formă casa părintească.

Adrian este persoana de la care muți ar avea de învățat, pentru că este un exemplu de voință și perseverență, iar noi ne mândrim că, deși pentru o scurtă perioadă de timp, a fost și copilul nostru.